vineri, 24 iulie 2009

Monumentul lui Ştefan cel Mare

Monumentul domnitorului Ştefan cel Mare

Soarta monumentului Ştefan cel Mare din Chişinău este poate nu mai puţin misterioasă şi dramatică, decît însăşi soarta domnitorului.
În anul 1923 lui Al. Plămădeală i s-a propus să elaboreze proiectul monumentului lui Ştefan cel Mare. În căutarea portretului lui Ştefan cel Mare el a cutreierat o mulţime de mănăstiri, pînă ce în una din ele – pe teritoriul României mănăstirea de la Humor – el a descoperit o miniatură, datată cu anul 1475, valoarea căreia constă în aceea, că pictorul l-a pictat pe Ştefan în natură. Această imagine el a luat-o drept bază pentru lucru asupra portretului.
Plămădeala a prezentat trei variante ale monumentului. Prima variantă o vedeţi în stînga, dar drept cea mai bună a fost considerată acea variantă, care este instalată astăzi în centrul Chişinăului. Ideea principală Plămădeală a preluat-o din prezentările cneagilor, metode iconografice tradiţionale ruse (ca bază a fost luată icoana "Boris şi Gleb", care se păstrează astăzi la Kiev), numai mîna domnitorului cu cruce Plămădeală a ridicat-o mai sus.
Monumentul a fost turnat la Bucureşti. Sculptorului i s-a propus să aleagă singur terenul unde va fi instalat monumentul.
Însă pînă a vă povesti cum a fost instalat monumentul, vom face o mică abatere.
Cîndva la ieşirea din parc se afla monumentul lui Alexandru al II-ea, care a fost demontat în anul 1918.
Cu Alexandru I, ce stătea exact vizavi de Arcul de Triumf, la început s-au purtat mai puţin dur: pur şi simplu l-au învelit cu o rogojină de paie. Dar după insistenţa unui activist al "Sfatului Ţării" Pan Halipa, din monumentul lui Alexandru I a rămas numai capul, care astăzi se păstrează undeva în depozitele Muzeului de Artă de Stat al Moldovei. Oraşul a fost curăţit de monumente. Astfel Plămădeală avea posibilitatea să-l instaleze unde-i poftea inima. Şi el a hotărît: la colţul străzilor Aleksandrovskaia şi Seminarskaia. Însăşi configuraţia locului după proiectul sculptorului simboliza Moldova.
Cărările parcului, ce se uneau aici, parcă erau o ilustrare a ideii lui Gh. Ureche, conform căreia Moldova se află pe calea tuturor necazurilor; patru straturi de flori, ce jucau rolul medalioanelor decorative, repetau desenul covoarelor tradiţionale moldoveneşti – modelul raiului în miniatură. Pe postament era prezentată stema Moldovei, dar frunzele acantului – din cultura bizantică.
Ştefan cel Mare al lui Plămădeală a apărut în faţa publicului în toată frumuseţea sa la 29 aprilie 1928.
A venit ziua de 28 iunie 1940. Îndată după evenimentele acestei zile unul din admiratorii înverşunaţi a lui Ştefan, generalul Ion Rîşcanu, a insistat ca monumentul să fie scos şi transferat în România. Monumentul a fost instalat în oraşul Vaslui. În apropierea bisericii Sf. Ioan, care la timpul său a fost construită de Ştefan cel Mare.
La Chişinău au aruncat în aer pedestalul lucrat de Plămădeală şi în locul domnitorului "detronat" au instalat figura făcută în grabă din faneră şi colorată aprins şi ţipător a tatălui poporului de pe timpul acela. Locul sfînt pustiu nu este...
I. Stalin "a căzut" în timpul ocupaţiei la 16 iulie 1941.
A sosit anul 1942. Monumentul a fost readus la Chişinău la 25 august. Antonescu avea principiile sale: el nu putea admite, ca monumentul domnitorului să fie instalat pe locul dezonorat de statuia duşmanului ideologic. El a dat indicaţii sa fie instalat monumentul în alt loc – vizavi de Arca de Triumf, unde era situat cîndva Alexandru I.
La 27 iulie 1990 a fost publicată o fotografie unică. Ea a fost făcută 48 de ani în urmă (nu 52 după cum afirmă unii). 52 de ani în urmă pe locul acesta se înălţa figura din bronz a lui Ferdinand I).
În anul 1944 monumentul iarăşi a fost trimis în România. În anul 1945 el a fost observat din întîmplare întrezărindu-se de sub zăpadă în sectorul de parc-pădure de către eleva lui Al. Plămădeală – sculptorul K. Kobzeva şi imediat l-a anunţat pe colonelul Voroşilor despre acest lucru. În timpul apropiat monumentul a fost expediat la Chişinău. La 23 iunie 1945 a fost discutată problema restabilirii monumentului. El a fost unul dintre primele obiecte restabilite în Chişinăul de după război. Şi toate datorită maiorului Sazonov şi echipei lui, care în pofida neajunsului catastrofal de materiale de construcţie, a izbutit să construiască practic din nimic postamentul şi să-i "înmîneze" domnitorului moldovenesc o cruce nouă (după cum s-a aflat peste treizeci de ani, ea era din lemn, iar bilele socotelniţei ii dădeau relief). Pe postamentul lui Sazonov şi cu crucea lui Ştefan cel Mare monumentul a rămas cu succes pînă în anul 1972. De asupra lui s-au adunat nori negri după evenimentele din Ungaria din 1956. A început campania de demascare a naţionaliştilor şi surselor care-i inspira. În anul 1959 Ştefan cel Mare din bronz a devenit duşmanul numărul unu. Încă o data au hotărît să-l arunce de pe postament. Văduva sculptorului – O. Plămădeală s-a adresat lui Hruşciov printr-o scrisoare, după care organele locale au hotărît să schimbe sentinţa – să-i fie schimbat locul monumentului. Însă monumentul totuşi a rămas pe locul vechi.
În anul 1971 a fost luată decizia de restaurare şi instalare a unui postament nou, care ar corespunde ideii autorului. La început era vorba numai despre înnoirea lui. Dispoziţia de sus, referitor la mutarea monumentului în adîncul parcului, a răsunat ca tunetul în zi senină.
În aceste lucrări a fost implicat arhitectul, R. Curta, maestr emerit în arte al Moldovei. Postamentul după schiţele autorului (cu excepţia stemei Moldovei şi frunzelor de acant) şi forma nouă a terenului sunt meritele lui.
Monumentul a fost mutat în adîncul parcului cu 18 metri şi 20 centimetri.
La 31 august 1989 monumentul lui Ştefan cel Mare a fost reîntors pe locul istoric, ales de către Alexandru Plămădeală încă în anii douăzeci şi a apărut în faţa publicului ca şi 62 de ani în urmă – cu bunătate şi în raiul de pe pămînt. Au fost restabilite inscripţiile iniţiale.
Ştefan cel Mare este întruchipat în coroană şi haine bogate de domnitor al Moldovei. Faţa lui este severă şi tristă. El presimte furtuna ce se abate asupra pamîntului natal. De parcă el s-ar mişca cu paşi înceţi şi solemni în întîmpinarea duşmanului, ridicînd în sus crucea şi ţinînd strîns în mînă sabia voinicească.
Pe monument sunt sculptate inscripţiile:
I.
ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÎNT (1457 -1504)


Din partea din faţă:
II.
Domnitorul pămînturilor de la lanţul muntos pînă la Nistru şi mare

În dreapta:

Creatorul mănăstirilor
Înfăptuitorul dreptăţii
Chipul lui în testamentul lui.

III.
În stînga:

ÎNVINGĂTORUL POPOARELOR:
La Lipnic,
La Baia,
La Vaslui,
În Valea Albă,
La Cit la Buga,
La Scheia,
În Pădurea Roşie,
Pentru ţară, popor şi credinţă.
IV
Sus din spate:

Apărătorii Basarabiei:
Nistru,
Chipia,
Cetatea Albă.

V
Jos din spate:

Este înălţat acest monument, pentru a trece în nemurire slava strămoşilor,
cu ajutorul feciorilor Basarabiei.
Lucrat de sculptorul Al. Plămădeală
şi arhitectul Al. Bernardazzi, în anul 1925.

Niciun comentariu: