luni, 25 august 2014

Улица Роз и Долина Роз

Vă prezentăm o istorie a străzii sus-numite - https://www.youtube.com/watch?v=9lJ2EqBC1F0

Chișinăul noaptea = Chisinau in the night = Вечерний Кишинёв

Vă prezentăm un filmuleț video unde puteți vedea diverse imagini ale orașului Chișinău pe timp de noapte - https://www.youtube.com/watch?v=Wt9mCRadmeI

Chișinăul în ultimii 7 ani

Vă prezentăm un reportaj despre evoluția orașului Chișinău din punct de vedere cultural - https://www.youtube.com/watch?v=-XTl7iMF_W4

marți, 19 august 2014

Edificii publice și lăcașuri de cult în capitala Basarabiei (1850-1900)

         Recomandăm spre lectură un studiu semnat de Elena Cojocari (Serbaniuc) doctorand, Institutul de Istorie al AȘM, referitor la edificiile publice și lăcașurile de cult din Chișinău din a doua jumătate a secolului XIX (1850-1900). Studiul evidențiază influența evenimentelor istorice asupra arhitecturii Chișinăului. În text sunt amintite: Tribunalul, Clubul Nobilimii, Școala Eparhială de Fete, fundația bătrînului Balș, Biserica Adormirii Maicii Domnului, Biserica Romano-catolică Providența Divină, Biserica Apostolică Armenească Sf. Maica Domnului, complexul Catedrala, Clopotnița și Porțile Sfinte, Seminarul Teologic, Muzeul Zemstvei, Sala cu Orgă, Casa Hertz, clădirea închisorii din Chișinău, Gimnaziul de Fete „Dadiani” ș.a.

         Iată un fragment de text ce ne-a atras atenția în mod deosebit:
„Edificiile publice asemeni celor de cult din a II-a jumătate a secolului XIX sunt influenţate de stilul clasicist. Trăsături de acest gen se întrevăd nu numai în exteriorul bisericilor „Învierea Tuturor Sfinţilor”, „Sfântul Haralambie”, „Providenţa Divină”, ci şi în alte edificii laice. Spre exemplu casa lui G.T. Monastârski  – imobil care a reprezentat timp de o jumătate de secol cartea de vizită a Chişinăului, fiind unul dintre cele mai reproduse în fotografii (clădirea în care se află Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”). În timpul de faţă ea este rezultatul comasării a două clădiri distruse în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Apariţia lui ca şi a altor clădiri din acea perioadă are loc după confirmarea de către împăratul Rusiei a planului de sistematizare urbană a oraşului (1834). Astfel, terenul viran din vestul oraşului vechi a putut fi împărţit în parcele pentru construcţii. Două parcele i-au revenit consilierului colegial Ivan Timofeevici Monastârski, funcţionar al Consistoriului eparhial, situate în faţa Grădinii Publice şi a Pieţei Catedralei. Nu va întârzia construcţia unor mari edificii pe ele. Este cunoscut că ambele case conţineau circa 46 de încăperi cu un spaţiu interior destul de mare – 2100 stânjeni pătraţi, ce echivalează cu circa 9000 metri pătraţi. Dacă arhitectura primei case este cunoscută fragmentar, casa din faţa catedralei devine foarte curând celebră, fiind dată în arendă aproape integral chiar de la finisarea lucrărilor de construcţie. Ea a servit drept gazdă guvernatorului – generalului Pavel Fiodorov; aici se afla visteria judeţeană; între anii 1846-1863 o parte a încăperilor a fost ocupată de gimnaziul şi pensionul pentru copii funcţionarilor şi ai nobilimii basarabene (după 1863 gimnaziul a fost transferat în clădirea fostei case a lui Bogaciov, care găzduise până atunci spitalul militar). Fiind vândut în 1863 Seminarului Teologic, imobilul nu a găzduit pentru mult timp tinerii seminarişti, ci a fost arendat de către elveţianul Charl Tomas Selideni. Acesta l-a transformat în hotel, numindu-l, conform patriei sale „Suisse”. La parter au apărut ateliere şi magazine, salonul de fotografiat a lui Stainn, cofetăria lui Bachinski, magazinul de textile a lui Vilkenberg, frizeria lui Sereus, firma particulară de asigurare „Ancora”. În 1897, clădirea a fost dată în arendă pentru 15 ani negustorului N. V. Muraciov, care a întreprins o reparaţie capitală a edificiului pentru a amenaja la parter un restaurant. Hotelul „Suisse” a funcţionat şi pe parcursul anilor 30 ai secolului XX, încadrându-se într-atât de bine anturajului urban, încât se consideră a avea această funcţie chiar de la începutul apariţiei sale .”
Pentru a lectura integral textul accesați sursa.

Sursa: COJOCARI, Elena. Edificii publice și lăcașuri de cult în capitala Basarabiei în a doua jumătate a secolului XIX (1850-1900). [online]. [citat 19.08.2014]. Disponibil: http://istoria.md/articol/198/Edificii_publice_%C5%9Fi_l%C4%83ca%C5%9Furi_de_cult_%C3%AEn_capitala_Basarebiei_%C3%AEn_a_doua_jum%C4%83tate_a_seculului_XIX