luni, 26 ianuarie 2015

Pictorul și graficianul Anatol Cudinoff

Pe data de 27 ianuarie se împlinesc 105 de ani de la nașterea la Chișinău a pictorului și graficianului Anatol Kudinoff (27.01.1910, Chișinău – 2.06.1978, București).

„Posedînd un colorit sonor, decorativ, iar în grafică linia Anatol Cudinoff a practicat peisajul, portretul, tablouri și stampe cu subiecte din viața cotidiană” (Tudor Stăvilă)

Absolvent al Școlii de Arte din Chișinău (1928-1931) cu E. Maleșevschi, T. Kiriakoff și Ș. Cogan și al Academiei de Arte din București, atelierul lui C. Ressu (1932). Debutează cu opere de pictură în 1934 cu opere e pictură în 1934 la Chișinău și l Salonul Oficial (1935), avînd expoziției personală la Chișinău (1935), București (1969). După 1947 participă în permanență la expozițiile colective ale Uniunii Artiștilor Plastici din România, iar în 1956 – la vernisajul de la Viena. În Basarabia a practicat și pictura bisericească, zugrăvind (împreună cu B. Nesvedov) Biserica Mazarache din Chișinău și ce a din Tipova, județul Lăpușna (1936). Operele lui Anatol Cudinoff se află în colecții de stat și particulare din Chișinău și București. Posedînd în pictură un colorit sonor, decorativ, iar în grafică – linia, Anatol Cudinoff a practicat peisajul, portretul, tablouri și stampe cu diverse subiecte din viața cotidiană.

Despre Anatol Cudinoff este menționat și în revista „Viaţa Basarabiei", din anul 1936 pentru care cronica clasică, de obicei, o pregătea Olga Plămădeală, secretarul societăţii de Arte Frumoase din Basarabia. Textul este reprodus aproape fidel articolul publicat în Literatura şi Arta în 1992 și revista Atelier, nr. 1-2 din anul 2000:
Dacă ar fi să judecăm după felul cum a pic­tat şi executat lucrările sale grafice, Anatol Cudinoff face parte din tagma oamenilor care nu se sfiesc de sentimentele lor. Adică spun sin­cer şi simplu ceea ce simt şi nu inventează for­me şi tipare noi pentru sentimentele primare omeneşti şi nici nu caută să le mascheze.
Casă țărănească. Ulei
Poate de aceea nu i-au reţinut numele cata­loagele expoziţiilor basarabene de pictură şi grafică – şi nici cercetătorii nu se prea grăbesc să-l descopere, fiindcă el era omul care nu se aventura să descopere cele de mult ştiute şi nici nu făcea caz din formulele de avangardă, ele fiind fermentul care înviora atmosfera de creaţie a Chişinăului de odinioară.
S-a născut la 27 ianuarie 1910 la Chişinău şi, cum era firesc, şi-a făcut studiile la Şcoala de Arte Frumoase condusă de Alexandru Plămădeală. Patru ani de zile (1927-1931) a ţinut şlefuirea aptitudinilor sale plastice, nu numai prin contactul cu profesorii severi, dar şi în plină concurenţă cu colegii talentaţi şi am­biţioşi. In 1932 se stabileşte la Bucureşti, fiind admis la studii la Academia de Arte Frumoase, în clasa maestrului Camil Ressu.
Maturitatea artistică îl obligă să expună în cadrul salonului Societăţii de Arte Frumoase din Basarabia, revenind astfel în miezul atmo­sferei atît de cunoscută şi totodată avînd prile­jul să se compare nu numai cu colegii, dar şi cu foştii săi profesori, care îşi expuneau regulat lucrările la tradiţionalele saloane. Peste un an are curajul să încerce vernisarea unei expoziţii personale, de fapt în anii interbelici expoziţi­ile personale nu erau o prioritate a anumitor creatori, ori a anumitor grupări, era o ocu­paţie firească a unui pictor ori sculptor care, găsind o sală potrivită şi găsind un sponsor ce achita arenda spaţiilor, putea să-şi organizeze o expoziţie personală. Remarcăm că lucrările propuse spre vizionare au impresionat publicul şi presa locală, care a reacţionat prin cronici de artă, revista
Meditînd
„Viaţa Basarabiei”, cea mai prestigioasă publicaţie din regiune a oferit un spaţiu generos pentru articolul semnat de tînărul scriitor Vasile Luţcan, care remarca: „admirînd tablourile lui Cudinoff, ne surprin­de tinerescul său entuziasm, modestia ce-şi poartă umbrele pe toate operele. Cele 78 de tablouri, începînd cu „Biserica Rîşcanovca” şi terminând cu „Cap de copil” sau „Crochiu”, zugrăvesc tehnica întrebuinţată de pictor, cum şi disciplina estetică fără care nu putem înţele­ge existenţa artei.”
Două sunt tendinţele principale în arta modernă: una arhitecturală, însă departe de lumea impresiilor prielnice, mai mult o tehni­că a culorii şi a doua, plastica sentimentală, arma fanteziştilor, nu prea răpitoare frînturi din logică şi psihologie. Pe A. Cudinoff aş în­clina să-l alătur deodată acestor două carac­tere, pentru că domnia sa este un arhitect al culorii, cum foarte bine putem spune că e şi sentimental. Sentimentalul îl domină („V. В”, nr. 6, 1935).
Deşi plătea uneori tribut unui realism evi­dent, A. Cudinoff avea şi o justificare potrivi­tă, el căuta să descopere magia artei nu prin metaforă, instrumentul cel mai potrivit pentru asemenea ocupaţie, ci prin plasarea eroilor săi într-un cîmp sentimental deosebit, unde ei se simt descătuşaţi şi foarte sinceri.
O a doua expoziţie personală a avut-o abia în 1969, la Bucureşti.
A mai participat, în 1956, la un vernisaj de artă românească la Viena, iar restul timpului şi 1-а consacrat atelierului, decorurilor teatrale, culorilor şi căutării adevărului în artă, adică a liniei de tangenţă a sentimentului cu cugetul...
Abia în anul 2000, Vasile Malaneţchi, semnând cu pseudonimul Val Marius, a publicat în revista Atelier un mic eseu, care a conturat biografia lui Anatol Cudinoff. Autorul a precizat şi cîteva detalii biografice, dintre care cel mai elocvent mi se pare faptul că artistul basarabean a participat la executarea picturii murale în 29 de biserici. Este o faţetă care, la momentul anului 90, nu îmi era cunoscută, deci Anatol Cudinoff a şti­ut să vină nu numai cu maniera lui modernă de grafică şi pictură, dar a fost şi un promotor profund al picturii ecleziastice, deci a fost un om care picta ţinînd cont de tradiţii. Nu putem spune că în el sălăşluiau două naturi, adică una ecleziastică şi o natură avangardistă, deci este firesc să credem că Anatol Cudinoff era o sim­bioză a celor două orientări.
La masa de lucru
„S-a manifestat, chiar de la început, ca pictor şi, mai ales, ca grafician (a executat, în temei, gravuri în metal şi în linoleum). însă domeniul în care a activat cu deosebită rîvnă de-a lungul întregii sale vieţi este pictura bisericească. în cele două perioade distincte ale activităţii sale pe acest tărîm (pînă în 1951 - cînd o comisie autorizată de specialişti, aflată sub auspicii­le Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române, i-a acordat autorizaţia de pictor bisericesc, de care avea nevoie pentru a-şi continua în România, devenită între timp, socialistă şi atee, la nivel de oficialităţi laice, munca în branşa respecti­vă – şi după această dată), Anatolie Cudinoff a zugrăvit din nou, în totalitate 29 de biserici, a pictat sau repictat 8 catapetesme şi a îndrumat şi pregătit profesional 11 pictori, care au deve­nit apoi colegi de breaslă.
Ar mai fi de adăugat, că Anatolie Cudinoff, deşi s-a consacrat în cea mai mare parte pictu­rii ecleziastice, a fost dotat cu suficiente resur­se intelectuale pentru a se putea afirma plenar şi pe tărîmul artei laice. Amintim, în acest con­text, participarea lui la mai multe expoziţii de grup, organizate în ţară, cît şi peste hotare. Un jalon important în activitatea lui l-а constituit expoziţia personală de gravură şi desen, inau­gurată la 16 februarie 1969 în Sala Galeriile de Artă ale Fondului Plastic din Bucureşti. Cu această ocazie a expus 38 de lucrări, în temei desene color şi gravuri realizate în mai multe tehnici (linoleum, acvatinta, acvaforte, pintesaiche). Expoziţia a fost una de totalizare, prezentînd o selecţie riguroasă a creaţiilor din anii maturităţii. Plastician de formaţie veche, Anatol Cudinoff a fost, aşa cum 1-а caracterizat critica de artă, un temperament prin excelen­ţă epic. Subiectele abordate preponderent de el sunt luate nemijlocit din lumea cotidiană. Compoziţiile lui se disting printr-un suflu vi­guros de viaţă şi presupun o mişcare impetu­oasă, creaţia lui fiind marcată adesea şi de o notă de lirism discret. Sensibilitatea artistului şi-a găsit împlinirea mai cu seamă în peisajele pitoreşti din delta Dunării, animate definitoriu de prezenţa omului ca factor activ al naturii şi, deopotrivă, al istoriei."
(Val Marius, Atelier, nr. 1-2, 2000)

Autoportret, anii '30, sec. XX

Pregătind materialele pentru Enciclopedia Artişti Plastici din Republica Moldova am ajuns şi la Anatol Cudinoff. Biografia lui nu este prea largă, dar aşa cum în diamantul unui lazer se concentrează o energie enormă, aşa şi în această biografie se redescoperă un mare ta­lent şi drama unei generaţii, care dacă nu era sacrificată, dacă nu era măcinată de război şi de schimbările epocilor, democratică prin una comunistă, la sigur că ar fi lucrat la un alt randament şi rezultatele ar fi fost pe potrivă. Cînd mă gindesc la această generaţie îmi vine în minte definiţia lui Ernest Hemingway dată generaţiei sale, după primul război mondial: „o generaţie pierdută". Aceeaşi definiţie poate fi aplicată şi generaţiei de după cel de-al doi­lea război mondial cu repercursiuni însutit mai grele pentru basarabeni.


P.S. Fotografiile au fost preluate din revis­ta Atelier, unde au fost publicate din arhiva Măriei Vieru-Işaev.








Surse:
Bezviconi, Gheorghe. Semimileniul Chișinăului : [scrieri despre Chișinău] / Gheorghe Bezviconi. – Ch. : Museum, 1996. – P. 84-85
Chișinău : encicl.  / ed. : Iurie Colesnic. – Ch. : Editura Museum, 1997.  – P. 175.
Colesnic, Iurie. Basarabia necunoscută : [în vol.] / text, foto: Iurie Colesnic; cop.: Brîndușa Colesnic. – Ch. – Ulysse, 2012.
Vol. 9. – 2012. – P. 234-237.
Prezențe basarabene în spiritualitatea românească (secolul al XIX-lea – prima jumătate a secolului al XX-lea. Dicționar / alcăt.: Gheorghe Bobână, Lidia Troianowski. – Ch.: Civitas, 2007. – P. 103. 

Casa Cărții din șoseaua Hâncești : 20 de ani de activitate (1994-2014)

Casa Cărții din șoseaua Hâncești : 20 de ani de activitate (1994-2014) / Bibl. Municipală „B.P. Hasdeu”, Filiala Ovidius ; alcăt. : Ion Borș [et al.] ; ed. îngr. de Lidia Kulikovski. – Chișinău : S. n., 2014. – 60 p.

Lucrarea a fost editată în contextul aniversării a 20 de ani de la fondarea Bibliotecii „Ovidius”, filială a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”. Textul lucrării este împărțit în șase compartimente. Ediția începe cu un Tabel cronologic al evenimentelor și acțiunilor Bibliotecii „Ovidius” în perioada 1994-2014, urmat de urări de bine Bibliotecii „Ovidius” semnate de Mariana Harjevschi, director general al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, și Lidia Kulikovski, ex-director al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, interviu cu primul director al Bibliotecii „Ovidius” Elena Butucel, istoria instituției relatată de actualul director al Bibliotecii „Ovidius” Liuba Ciobanu, urările partenerilor. Compartimentul numărul trei include articole despre activitățile inovative de promovare a cărții, medalioane, conferințe literar-cognitive, programul Chișinăul citește o carte și Lecturile verii la Filiala „Ovidius”. Al patrulea compartiment include texte biografice despre echipa Filialei „Ovidius”, urmează lista tuturor angajaților bibliotecii, două articole dedicate fondatorului instituției Dumitru Zamfir, 20 de impresii despre Biblioteca „Ovidius”, recomandări de lectură din partea vedetelor și epigrame pentru doamnele de la „Ovidius” semnate de Ion Borș. La final sunt inserate câteva bancuri și o integramă referitoare la domeniul lecturii.       

Cartea este parte a Colecției „Chișinău” și poate fi consultată în cadrul Departamentului „Memoria Chișinăului”.    

Alexandru Donos : O viață în zbucium

Alexandru Donos : O viață în zbucium : Biobibliografie (și nu numai) / Bibl. Municipală „B.P. Hasdeu”, Bibl. Publică „Liviu Rebreanu”; alcăt.: Alexandru Donos, Irina Tutun, ediție îngrijită de : Lidia Kulikovski. – Chișinău : Magna-Princeps, 2010. – 124 p.

Biobibliografia este dedicată aniversării a 80 de ani ai cunoscutului publicist Alexandru Donos, fiind realizată în colaborare cu protagonistul lucrării. Structura ediției reflectă activitatea publicistică și literară a lui Alexandru Donos, incluzând următoarele compartimente: Studiu introductiv, Aprecieri, Tabel cronologic, Ediții aparte, Materiale apărute în culegeri și publicații periodice, Articole și referințe despre autor și creația sa, indexuri auxiliare: de nume, de poezii, al tilurilor de cărți recenzate și al edițiilor periodice. 

Cartea este parte a Colecției „Chișinău” și poate fi consultată în cadrul Departamentului „Memoria Chișinăului”.    

Vila negustorului, la mezat

Patrimoniul e cartea de vizită a unei țări. Cum avem grijă de acesta e foarte important, pentru că dacă nu avem istorie, nu avem nimic. În această postare vă prezentăm starea conacului familiei Nazarov, monument de arhitectură de însemnătate națională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură ale municipiului Chişinău, care are astăzi ușile închise, culoarea ștearsă, treptele din față stricate, geamurile la un pas de a cădea, iar interiorul deteriorat și plin de întuneric.

Hadei, Daniela. Vila negustorului, la mezat [online]. [citat 12.01.2015]. Disponibil : http://ziarulnational.md/vila-negustorului-la-mezat/